November 12, 2024
Miturile iubirii romantice

Miturile iubirii romantice

Trăim o relație de aici și acum sau ne raportăm la ceea ce „ar trebui“ să fie ea?

Iată câteva mituri de bază, repere pentru ideea noastră contemporană de „iubire romantică“. Ce impact au ele asupra modului tău de gândire și simțire de acum?

Am crescut sau am dobândit în cursul vieții noastre de adult idei despre cum „ar trebui“ să fie o relație pentru a fi perfectă. Aceste idei provin de obicei de la generațiile anterioare, transmise difuz, de la basme până la exprimări care, repetate, ajung să fie adoptate drept axiome. Totuși, multe nu sunt nici axiome și nici nu exprimă vreo înțelepciune, ci sunt constructe, seturi mentale sau idei impuse social care au apărut într-o anumită epocă și sunt adecvate acelei epoci, iar perpetuarea lor acum începe să fie în detrimentul nostru, trăitori ai altor realități sociale și psihologice.

De aceea ca adulți ar trebui să le examinăm critic, să le înțelegem impactul asupra modului nostru de gândire și de simțire și să nu ne (mai) lăsăm influențate aprioric de ele. Istoricii și antropologii arată că „iubirea romantică“, ideea cuplului pe viață, unit printr-o afecțiune eternă și unică, provine din mitul androginului, dar noi o primim ca un produs social cu două repere majore: apare în Evul Mediu și se dezvoltă ca ideal în era industrială.

Trăind filonul spiritual care o alimentează, să nu ne lăsăm deturnate sau torturate de moduri de exprimare care nu ne (mai) sunt adecvate. Cercetează miturile inventariate de Cristina Andreea Stan și caută să îți identifici propriile credințe despre iubire.

Jumătatea şi sufletul pereche

De la Hollywood, din basme, aflăm că avem nevoie de o „jumătate” pentru a fi fericiți –  nu ești „întreg” până nu găsești un partener care să te „completeze”. Da, în doi viața poate fi mai frumoasă, însă nu e o regulă. Există persoane fericite și singure, așa cum există persoane căsătorite şi nefericite.

Ideea unui suflet pereche care ne aşteaptă undeva, prin lume, poate fi periculoasă atunci când aşteptările noastre sunt atât de mari, încât nicio relaţie reală nu mai pare suficient de interesantă pentru a-i da o şansă.